Definitia europeana a microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii

Uniunea Europeana si-a propus sa clarifice termenii de „întreprindere mica şi mijlocie (IMM) şi noţiunea de „microîntreprindere”. Acest lucru s-a facut cu scopul de a garanta că întreprinderile a căror putere economică o depăşeşte pe cea a IMM-urilor nu beneficiază de mecanismele de sprijin destinate în mod special IMM-urilor.
Microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii
Microîntreprinderile şi întreprinderile mici şi mijlocii sunt definite în funcţie de numărul de angajaţi şi de cifra de afaceri sau de activele totale anuale.

O întreprindere mijlocie este definită ca o întreprindere care angajează mai puţin de 250 de persoane şi a cărei cifră de afaceri anuală nu depăşeşte 50 milioane EUR sau ale cărei active totale anuale nu depăşesc 43 milioane EUR.
O întreprindere mică este definită ca o întreprindere care angajează mai puţin de 50 de persoane şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau active totale anuale nu depăşesc 10 milioane EUR.
O microîntreprindere este definită ca o întreprindere care angajează mai puţin de 10 persoane şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau active totale anuale nu depăşesc 2 milioane EUR.
Deoarece in UE toate firmele au dreptul sa se asocieze, UE si-a propus sa clarifice si legaturile care pot sa apara intre firme.
Întreprinderi autonome, partenere şi legate
Exista trei categorii de întreprinderi, în funcţie de tipul de relaţie pe care o au cu alte întreprinderi în termeni de procentaj deţinut din capitalul social, drepturi de vot sau alte drepturi de a exercita o influenţă dominantă:
- întreprinderi autonome;
- întreprinderi partenere;
- întreprinderi legate.
Întreprinderile autonome sunt de departe cele mai frecvente. Acestea includ toate întreprinderile care nu sunt incluse în una dintre celelalte două categorii (partenere sau legate). O întreprindere este autonomă dacă:
- deţine mai puţin de 25 % din capitalul social al unei alte întreprinderi;
- nu este deţinută în procent de 25 % sau mai mult de o întreprindere sau de un organism public sau de un parteneriat dintre mai mute întreprinderi legate sau organisme publice, cu câteva excepţii;
- nu întocmeşte conturi consolidate şi nu este inclusă în conturile unei întreprinderi care ţine conturi consolidate, nefiind astfel o întreprindere legată.
O întreprindere poate fi considerată în continuare autonomă, chiar dacă plafonul de 25 % este atins sau depăşit, dacă există anumite categorii de investitori care joacă un rol pozitiv în înfiinţarea sau în finanţarea afacerii, cum sunt „investitorii providenţiali”.
Întreprinderi partenere: Acest tip de relaţie se referă la situaţia în care se realizează parteneriate financiare majore cu alte întreprinderi, fără ca una dintre întreprinderi să exercite un control efectiv direct sau indirect asupra celeilalte. Partenere sunt întreprinderile care nu sunt nici autonome, nici legate între ele.
O întreprindere este parteneră a unei alte întreprinderi dacă:
- deţine între 25 % şi mai puţin de 50 % din capitalul social al celeilalte întreprinderi;
- cealaltă întreprindere deţine între 25 % şi mai puţin de 50 % din capitalul social al întreprinderii solicitante;
întreprinderea solicitantă nu întocmeşte conturi consolidate care să includă cealaltă întreprindere şi nu este inclusă prin consolidare în conturile celeilalte întreprinderi sau ale unei întreprinderi legate cu aceasta.
Întreprinderile legate corespund situaţiei economice a întreprinderilor care formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorităţii capitalului social sau a drepturilor de vot (inclusiv prin acorduri sau, în anumite cazuri, prin acţionari individuali) sau prin abilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi. Astfel de cazuri sunt mai puţin frecvente şi foarte diferite de celelalte două categorii de mai sus. Pentru a evita dificultăţile de interpretare de către întreprinderi, Comisia Europeană a definit această categorie de întreprinderi prin adoptarea unei directive speciale (83/349/CEE). Prin urmare, în general, o întreprindere va şti imediat că este legată, deoarece se impune deja în temeiul directivei respective ca aceasta să aibă conturi consolidate sau să fie inclusă, prin consolidare, în conturile unei întreprinderi care este obligată să întocmească astfel de conturi consolidate.
Numărul de angajaţi relevant pentru definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii
Numărul de angajaţi este măsurat în unităţi anuale de muncă (UAM), adică numărul de persoane care au muncit cu normă întreagă în întreprinderea în cauză sau din partea acesteia, pe durata întregului an de referinţă avut în vedere. Munca prestată de persoanele care nu au lucrat pe durata unui an întreg sau care au lucrat cu normă redusă este luată în considerare ca fracţiuni de UAM.
Stagiarii sau studenţii implicaţi în programe de formare profesională pe baza unui contract de stagiu sau de formare profesională şi angajatele/angajaţii care se află în concediu de maternitate sau parental nu fac parte din personal.
Valoarea juridică a definiţiei
Definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii constituie temei juridic doar pentru anumite chestiuni, cum ar fi ajutoarele de stat, punerea în aplicare a fondurilor structurale sau a programelor comunitare, în special a programului-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică.
Cu toate acestea, Comisia Europeană solicită statelor membre, Băncii Europene de Investiţii şi Fondului European de Investiţii să utilizeze actul ca referinţă. Măsurile luate pentru sprijinirea IMM-urilor vor fi astfel mai coerente şi mai eficiente.

Comentarii